Tehnica urmareste sa determine celulele unei persoane sa produca proteine care sa stimuleze organismul sa lupte impotriva coronavirusului.
Cercetatorii de la doua spitale afiliate universitatii Harvard adapteaza o forma dovedita de terapie genica pentru a dezvolta un vaccin contra coronavirusului, pe care se asteapta sa il testeze pe oameni spre finalul acestui an, au anuntat luni.
Activitatea lor implica o metoda folosita deja in terapia genica pentru doua boli ereditare, inclusiv o forma de orbire: foloseste un virus inofensiv ca vector sau purtator, pentru a aduce ADN in celulele pacientului. In acest caz, ADN-ul ar trebui sa determine celulele sa fabrice o proteina de coronavirus care ar stimula sistemul imunitar sa lupte impotriva viitoarelor infectii.
Pana in momentul de fata, echipa s-a gandit doar la soareci ca si candidati pentru testarea vaccinului. Testele pentru siguranta si posibilitate de dezvoltare la maimute ar trebui sa inceapa in decurs de aproximativ o luna la un alt centru academic, au spus cercetatorii. Dar doua din cele sapte versiuni promitatoare sunt deja fabricate pentru studii pe oameni.
Aceasta cercetare reprezinta unul din cel putin 90 de proiecte de vaccin care se dezvolta cu mare viteza peste tot in lume, intr-un efort disperat in urma caruia se intrevede cea mai buna, si probabil unica, speranta de stopare sau cel putin incetinire a pandemiei.
„Noi venim cu o abordare diferita fata de toti ceilalti”, a declarat intr-un interviu Dr. Luk H. Vandenberghe, directorul Centrului de Terapie Genica Grousbeck de la institutul de oftalmologie si ORL din Massachusetts.
Abordarea lor are mai multe avantaje, a spus el. Unul ar fi ca tipul de vector, un virus adeno-asociat, sau AAV, este un virus inofensiv, care este deja utilizat in doua forme aprobate de terapie genica si a fost testat la multi pacienti, dovedindu-se a fi sigur.
Un alt avantaj ar fi ca tehnica necesita cantitati foarte mici de vector si ADN pentru a produce imunitate, astfel incat randamentul dozelor ar fi ridicat, a spus dr. Vandenberghe. Este suficient sa se foloseasca aceste cantitati mici, deoarece vectorul patrunde foarte bine in celule, pe care ADN-ul pe care il transporta le transforma in fabrici care produc proteina necesara pentru a pune sistemul imunitar in alerta impotriva coronavirusului, a adaugat el.
Mai mult, multe companii de medicamente si biotehnologii, mari si mici, produc deja virus adeno-asociat si ar putea trece cu usurinta la producerea formulei necesare pentru vaccin. Nu va fi nevoie sa se construiasca unitati noi de la zero. Asta inseamna ca productia ar putea fi crescuta rapid pentru a satisface imensa si urgenta nevoie de vaccin la nivel mondial.
„Ne bazam pe o industrie consacrata”, a spus dr. Vandenberghe. „AAV ca si clasa a beneficiat de investitii de zeci de miliarde de dolari. Exista suficienta capacitate ce poate fi valorificata daca avem noroc si daca avem succes. ”
Terapiile genice aprobate care folosesc virusuri adeno-asociate sunt Luxturna, pentru o forma de orbire ereditara, si Zolgensma, pentru o boala letala a sistemului nervos, atrofia musculara spinala. Pretul tratamentului cu Luxturna este de 425.000 USD pentru fiecare ochi. Tratamentul este fabricat si vandut in Statele Unite de catre Spark Therapeutics, iar in strainatate este comercializat de Novartis. Zolgensma, produs de Novartis, este administrat copiilor mici sub forma de injectie unica, la pretul de 2,1 milioane $.
In aceasta faza timpurie, Dr. Vandenberghe estimeaza costul de productie per doza de vaccin ca fiind intre 2,50 si 250 $.
Cercetarea beneficiaza de sprijin financiar din partea donatorilor, in frunte cu Wyc Grousbeck, directorul executiv al Boston Celtics, si sotia sa, Emilia Fazzalari, directorul executiv al grupului Cinco Spirits.
Mai multe alte proiecte de vaccin implica vectori virali, dar niciunul nu foloseste virusuri adeno-asociate.
Sute de AAV-uri infecteaza oameni si alte mamifere. Cercetatorii in terapia genica au apelat la acestea ca alternativa mai sigura dupa ce un pacient a murit in cadrul unui studiu realizat in 1999 de la o reactie imuna severa la un alt tip de vector viral.
Pentru terapia genica, oamenii de stiinta au cautat virusuri adeno-asociate care ar actiona ca un fel de purtator latent de ADN si nu ar declansa niciun raspuns inflamator sau imun. De asemenea, au modificat genetic virusurile pentru a le impiedica sa se reproduca in interiorul celulelor umane.
Lucrand la Universitatea din Pennsylvania in urma cu aproximativ 15 ani, Dr. Vandenberghe a creat un AAV hibrid din doua versiuni gasite la maimute, pentru o posibila utilizare in terapia genica. Rezultatul nu a fost unul pozitiv: a provocat un raspuns imun.
Insa tocmai acest lucru il face un candidat bun pentru un vaccin, deoarece o astfel de reactie poate impinge sistemul imunitar sa lupte impotriva coronavirusului. Multe vaccinuri contin substante numite adjuvanti pentru a accelera raspunsului la vaccinul in sine. Pentru acest vaccin, AAV-ul hibrid poate actiona nu doar ca vector, ci si ca adjuvant.
Dr. Mason Freeman, director si fondator al centrului de cercetare translationala de la Spitalul General din Massachusetts, care planifica testele umane ale vaccinului, a declarat ca cercetatorii sperau sa aiba suficient raspuns imun la AAV si nu prea mult. Dar vectorul hibrid nu a mai fost folosit niciodata la om, asa ca mai sunt multe de invatat.
Ca si alte proiecte de vaccin, acesta se concentreaza pe asa-numitul varf al coronavirusului, de care se foloseste pentru a se prinde de celule si a le invada. Teoretic, daca sistemul imunitar poate fi invatat sa produca anticorpi pentru a bloca varful, virusul nu va putea cauza o infectie.
ADN-ul purtat de vector contine indicatii de a crea o portiune proteica din varf. Deoarece nu se stie ce sectiune a varfului are potentialul de a declansa cel mai bun raspuns imun, cercetatorii testeaza ADN pentru diferite parti.
O potentiala problema pe care o va urmari fiecare proiect de vaccin o reprezinta amplificarea bolii: posibilitatea ca un vaccin, in loc sa previna infectia, sa agraveze de fapt boala. Dr. Vandenberghe a spus ca echipa sa lucreaza cu alte trei laboratoare care vor efectua teste pentru a aborda aceasta chestiune.
Amplificarea bolii a devenit o preocupare deosebita, deoarece toate proiectele de vaccin au tendinta de a se misca mult mai rapid decat de obicei, incat exista teama ca problema ar putea ramane nedepistata, a spus dr. Mason. Este dificil sa proiectam studii care sa o identifice, mai ales in situatia unei boli noi care nu este bine inteleasa.
Cei doi oameni de stiinta au spus ca numeroasele grupuri de cercetare care inainteaza in proiectele lor de vaccin nu s-au intrecut unul impotriva celuilalt, ci impotriva coronavirusului.
„Avem nevoie de mai multe incercari pentru a atinge aceasta tinta”, a spus dr. Vandenberghe. „Nivelul de necunoscute cu privire la ceea ce trebuie sa incercam sa realizam in acest moment este prea mare, iar nivelul de urgenta este la fel de ridicat.”
Sursa: NyTimes.com