Noua stiinta referitoare la ‘toleranta la boala’ ar putea deschide usa catre tratamentele revolutionare contra Covid-19
Una dintre tragicele ironii ale infectiilor care provoaca boala consta in faptul ca, de multe ori, nu virusul sau bacteria ucide. Cel putin nu direct. Ci este raspunsul sistemului imunitar la un agent patogen — sau, mai exact, este supra-raspunsul sau — care produce in cele din urma distrugerea organelor interne si decesul.
Noul coronavirus pare sa se conformeze acestor reguli. Una dintre trasaturile definitorii ale bolii Covid-19 care pune viata in pericol si care se dovedeste chiar fatala, este deja infama „furtuna de citokine”, un val de molecule care produc inflamatie si care, prin incercarea de a eradica infectia, sfarsesc prin a mutila tesuturile plamanilor, inimii, rinichilor sau ale altor organe. Asa cum se poate porni un incendiu care arde din temelie o casa pentru a scapa de sobolani, tot asa si solutia de remediu pe care o gaseste sistemul imunitar poate fi mai devastatoare decat boala insasi.
Pana in prezent, SARS-CoV-2 a imbolnavit peste 30 de milioane de oameni din intreaga lume. Numarul de morti a depasit 1 milion. Dar un procent mare dintre cei infectati – care, dupa majoritatea estimarilor, se situeaza intre 40% si 45% dintre purtatori – par sa indure virusul fara simptome sau efecte persistente.
Spre deosebire de „rezistenta la boala”, care se refera la toate metodele organismului de a ucide si elimina o amenintare, toleranta la boala descrie capacitatea unei gazde de a face fata sau chiar gazdui un intrus.
Se presupune deseori ca aceste persoane au sisteme imunitare mai capabile sa ucida sau elimine germenul. Dar se pare ca este mai mult decat atat.
In urma studiilor efectuate pe persoane infectate cu Covid-19 s-a constatat ca sarcina virala, sau cantitatea de virus detectabila in organism, de obicei creste in prima saptamana de simptome si scade constant dupa aceea, indiferent daca persoana se reface rapid sau starea sa se agraveaza pana atinge pragul critic. De asemenea, nu pare sa existe o corelatie intre sarcina virala maxima si gravitatea bolii; se pare ca purtatorii asimptomatici isi vad de treaba linistiti purtand o cantitate la fel de mare de virus in corp ca si purtatorii bolnavi.
Acest tip de constatari i-a determinat pe unii cercetatori sa intrebe daca incercarile de a ajuta sistemul imunitar sa atace si sa alunge noul coronavirus reprezinta intotdeauna cea mai buna abordare pentru a tine boala sub control. „Oamenii incearca in mod normal sa explice [ceea ce se intampla cu purtatorii asimptomatici], deoarece sistemul lor imunitar trebuie sa fie mai rezistent in ceea ce priveste distrugerea virusului sau impiedicarea patrunderii lui in plamani”, spune Dr. Janelle Ayres, profesor si cercetator principal la Institutul Salk pentru Studii Biologice din California. „Insa o modalitate alternativa sau complementara de a aborda acest subiect ar fi ca poate pur si simplu ei tolereaza mai bine boala”.
Ayres este un cercetator pionier intr-un domeniu emergent cunoscut sub numele de „toleranta la boala”. Spre deosebire de „rezistenta la boala”, care se refera la toate metodele organismului de a ucide si a elimina o amenintare, toleranta la boala descrie capacitatea unei gazde de a face fata sau chiar de a gazdui un intrus. „Desi este important sa omori un agent patogen, exista in mod clar exemple in care aceste mecanisme nu pot explica pe deplin variatiile legate de agravarea bolii”, spune Ayres.
„Exista si alte modalitati de a face fata unui agent patogen, printre care se numara si cooperarea cu acesta”.
De fiecare data cand exista diferente uriase in rezultatele pacientilor, in ciuda expunerilor comparabile la infectie, ceea ce pare a fi cazul virusului SARS-CoV-2, cercetatoarea este de parere ca cel mai probabil intervin mecanismele de toleranta la boala. Ea si altii din domeniul ei cred ca o intelegere mai profunda a acestor mecanisme ar putea deschide noi cai de tratament – si nu doar pentru Covid-19.
„Modul traditional de abordare [a bolilor infectioase] reflecta o mentalitate generala pe care omenirea o are ori de cate ori exista o problema, si anume ca trebuie sa o anihilam”, spune ea. „Dar exista si alte modalitati de a face fata unui agent patogen, printre care se numara si cooperarea cu acesta”.
Un compromis care salveaza vieti
Tuberculoza ucide de cand lumea. In urma unor studii genetice s-a constatat ca Mycobacterium tuberculosis (Mtb), bacteria care provoaca tuberculoza, exista de cel putin 35.000 de ani si ca provine dintr-o specie veche de aproximativ 3 milioane de ani.
„Am gasit amprenta sa la mumii, asadar este o boala straveche”, spune Dr. Maziar Divangahi, expert in tuberculoza si profesor titular al catedrei Strauss pentru boli respiratorii la Universitatea McGill din Canada.
In ciuda eforturilor concertate ale stiintei medicale de a o eradica, tuberculoza ramane una dintre cele mai letale boli infectioase de pe Pamant. Numai in 2018, a ucis 1,5 milioane de oameni si a fost printre primele 10 cauze principale de deces la nivel mondial. Spre deosebire de infectiile respiratorii mai usoare, pe care sistemul de aparare al organismului le neutralizeaza adesea in timp ce se afla inca in caile respiratorii superioare, Mtb are „o capacitate incredibila de a ajunge in caile respiratorii inferioare ale plamanilor”, spune Divangahi. Odata ajunsa acolo, infectia poate declansa un raspuns imun pronuntat care poate provoca inflamatii daunatoare, disfunctii si deces. Alte infectii respiratorii severe, inclusiv SARS-CoV-2, sunt, de asemenea, asociate cu acest tip de infiltrare in caile respiratorii inferioare si cu raspunsul periculos al sistemului imunitar.
Insa, desi o infectie cu Mtb poate fi mortala, Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca, la nivel global, 1,7 miliarde de persoane – sau mai mult de una din cinci persoane – sunt infectate in
prezent cu aceasta bacterie. In timp ce unii dintre acesti oameni se imbolnavesc in cele din urma, aproximativ 90% pana la 95% dintre ei nu dezvolta niciodata simptome.
„Trebuie sa gasim solutii mai creative despre cum sa tratam boala. Trebuie sa ne gandim la intregul sistem imunitar si la toate tesuturile afectate. ”
Ce opreste Mtb sa nu imbolnaveasca si sa omoare mai multe dintre gazdele sale? Divangahi spune ca, odata ce agentul patogen se raspandeste pe caile respiratorii inferioare, se desfasoara unul dintre cele doua scenarii: „Fie ca bacteriile vor fi eliminate in faza incipienta a infectiei, fie gazda se va proteja impotriva Mtb, formand granuloame”. Granuloamele sunt mici capsule de celule imune care inchid agentul patogen si il sechestreaza in tesuturile exterioare ale plamanului – aproape ca niste cutii mobile ascunse intr-un depozit. Mtb poate supravietui in interiorul acestor granuloame, dar gazda sa este de acum inainte asimptomatica si neinfectioasa. Este ca si cum, dupa o rafuiala initiala, persoana si agentul patogen cad la un acord.
„Am dezvoltat mecanisme de succes care ne permit sa traim cu [Mtb]”, spune Divangahi, referindu-se la capacitatea organismului de a gestiona in conditii de siguranta infectia. „In loc sa incercam sa eliminam virusul, il tinem practic sub control”.
Faptul ca organismul uman ofera gazduire virusului Mtb este un exemplu de toleranta innascuta la boala. Cercetatorii au identificat alte exemple, inclusiv factori pe baza de sange care reduc malaria si reactii la nivelul mucoasei intestinului care protejeaza unii oameni de holera. Impreuna cu aceste forme naturale de toleranta la boala, conceptul include si medicamente sau tratamente care ajuta corpul sa reziste la un agent patogen in moduri care nu implica uciderea acestuia.
„Toleranta nu se refera la vizarea virusului – este vorba despre vizarea sanatatii generale a persoanei”, spune Dr. Andrew Olive, Profesor asistent si cercetator in toleranta la boala in departamentul de microbiologie si genetica moleculara de la Universitatea de Stat din Michigan.
Olive subliniaza ca dexametazona – unul dintre putinele medicamente care ajuta oamenii sa supravietuiasca stadiilor grave ale bolii Covid-19 – este un steroid antiinflamator care refuza atacul sistemului imunitar, mai degraba decat sa-l transforme. „Faptul ca poti viza inflamatia, nu virusul, ba chiar mai bine, insusi rezultatul bolii, imi spune ca mai degraba aceste cai de inflamatie sunt cele care provoaca agravarea bolii Covid-19”, spune el.
In ciuda acestei constatari, marea majoritate a cercetarilor referitoare la tratamentul bolilor infectioase de astazi – atat pentru Covid-19, cat si pentru multe alte boli infectioase – vizeaza ajutarea sistemului imunitar sa distruga agentul patogen agresiv. Dar Olive spune ca aceasta abordare este adesea prea mioapa – prea obsesiv fixata pe exterminare mai degraba decat pe reducerea efectelor negative. „Trebuie sa devenim mai creativi in ceea ce priveste modul in care ne gandim cum sa tratam boala”, spune el. „Trebuie sa ne gandim la intregul sistem imunitar si la toate tesuturile afectate.”
In afara de a oferi informatii despre tratamente mai eficiente, un accent mai mare pe mecanismele de toleranta ar putea ajuta la prevenirea consecintelor nedorite si uneori catastrofale ale incercarilor prea agresive de a ucide un agent patogen.
Poate cel mai bun exemplu in acest sens este amenintarea din ce in ce mai mare a bacteriilor rezistente la antibiotice – acei agenti patogeni care, ca raspuns la incercarile noastre adesea prea zeloase de a le ucide, au evoluat in moduri care ne fac inutile medicamentele. „Acesta este un exemplu al modului in care uciderea unui virus sau a unei bacterii poate sa nu fie intotdeauna o abordare atat de eficienta”, spune Olive.
Modul in care toleranta la boala ar putea imbunatati tratamentul persoanelor bolnave de Covid-19
Din motive pe care oamenii de stiinta din domeniul medical nu le inteleg inca, unii oameni sanatosi dezvolta reactii la SARS-CoV-2 care le pun viata in pericol. Dar aceste cazuri par a fi exceptiile, nu regula. Majoritatea cazurilor grave de Covid-19 a aparut la cei care sunt deja cumva compromisi, fie din cauza varstei inaintate, fie din cauza existentei unei afectiuni medicale.
Acest lucru sugereaza ca un corp sanatos detine deja calitati integrate care il ajuta sa combata noul coronavirus. (Mai sugereaza si ca respectivele comportamente sanatoase – alimentatia corecta, exercitiile fizice, somnul suficient – pot oferi o masura de protectie impotriva unei infectii severe.) Prin identificarea modului in care corpurile sanatoase reusesc sa tolereze virusul, cercetatorii ar putea dezvolta tratamente concentrate anti-Covid-19 care sa limiteze caracterul distrugator al bolii.
„La diferite modele de boli infectioase, inclusiv boli respiratorii, constatam ca starea metabolica a gazdei pare a fi importanta in ceea ce priveste posibilitatea ca acestia sa fie sanatosi sau sa supravietuiasca, fata de cei care mor”, spune Dr. Ayres de la Institutului Salk. Unele dintre lucrarile sale au explorat modul in care sanatatea metabolica poate fi o variabila cruciala atunci cand vine vorba de SARS-CoV-2 si ar putea dezvalui pasi pe care o persoana ar putea sa-i faca – singuri sau cu ajutor medical – pentru a tolera mai bine virusul.
In acest context, „metabolism” se refera la toate procesele chimice care sustin viata si care au loc in organismul uman. Ayres spune ca bolile de disfunctie metabolica – inclusiv obezitatea si diabetul de tip 2 – par sa fie printre cei mai mari factori de risc pentru o infectie SARS-CoV-2 care pune viata in pericol. Este posibil ca o examinare mai atenta a proceselor metabolice care apar la purtatorii asimptomatici de SARS-CoV-2 ar putea oferi informatii referitoare la dezvoltarea terapiilor care reproduc aceste procese utile si, prin urmare, ar putea proteja persoanele cu boli metabolice impotriva virusului.
De exemplu, ea spune ca, printre persoanele cu Covid-19, exista o asociere intre controlul glicemiei si rezultatele mai bune. „Modul traditional de a ne gandi la cum influenteaza glucoza susceptibilitatea la infectie este acela ca glicemia crescuta afecteaza capacitatea gazdei de a controla virusul”, spune ea. „Cu toate acestea, constatam ca modificarile nivelurilor de glucoza din sange pot contribui si la toleranta la boala prin echilibrarea susceptibilitatii tesutului de a fi afectat.” Aceasta perspectiva ar putea ajuta cercetatorii sa creeze terapii care sa protejeze tesuturile impotriva oricarei afectiuni.
Acesta este doar un exemplu al modului in care toleranta la boala ar putea oferi informatii despre ingrijirile acordate in cazul imbolnavirii cu Covid-19. „Teoretic, ati putea crea medicamente de toleranta la boala care sa vizeze anumite cai la nivelul plamanilor prin care sa se elimine lichidul care se poate acumula in sacii respiratori, care interfereaza cu schimbul corespunzator de gaze”, spune Ayres. In cazurile in care virusul ameninta alte organe, alte terapii tintite asemanatoare s-ar putea dovedi utile.
Ayres s-a grabit sa adauge ca mecanismele de toleranta la boala nu sunt o solutie. „Uciderea si eliminarea infectiei – aceasta abordare are sens”, spune ea. Mai ales in fazele timpurii ale unei infectii, vechiul plan de ”rezistenta” este adesea cel mai eficient. Dar atunci cand incercarile timpurii de respingere a virusului esueaza, ea spune ca „a avea strategii care merg mai departe de simpla ingrijire de sustinere pentru a promova cooperarea cu agentul patogen, astfel incat sa poti ramane sanatos chiar si atunci cand este prezent, este o zona neexplorata pentru noi – este ceva la care nu suntem obisnuiti sa ne gandim. ”
Altii din acelasi domeniu ca si ea spun ca, mai ales atunci cand apare un nou agent patogen, terapiile bazate pe toleranta pot fi calea cea mai rapida catre o ingrijire mai buna. „Daca va confruntati cu o situatie in care nu puteti opri agentul infectios – cum ar fi un virus nou – atunci ceea ce va ramane de facut este sa schimbati modul in care este provocata boala sau in care raspunde organismul. Si asta este toleranta ”, spune Dr. David Schneider, profesor si titular al catedrei de microbiologie si imunologie la Universitatea Stanford.
Schneider este de acord ca vaccinurile si alte abordari de rezistenta isi au locul lor. „Nu cred ca ar trebui sa insistam doar pe toleranta fara rezistenta”, spune el. „Ar trebui sa le avem pe amandoua.” Dar faptul ca atat de multi oameni par sa reziste unei infectii cu SARS-CoV-2 fara efecte grave indica faptul ca exista modalitati de a ajuta organismul sa gestioneze noul coronavirus fara a-l ucide.
„Merita sa depunem un efort considerabil pentru a afla ce este diferit la acesti oameni care nu se imbolnavesc de Covid-19”, spune el. Nu numai ca acest lucru ne-ar putea ajuta sa gasim tratamente mai bune pentru pandemia actuala, spune el, dar ne poate ajuta si sa ne pregatim mai bine pentru urmatoarea.
Sursa: elemental.medium.com